|
|||
Tel: +40 232 437273 / +40 729 951563 E-mail: mpobor@ee.tuiasi.ro |
Dr. Marian S. Poboroniuc este atestat in utilizarea
dispozitivelor medicale ODFSIII, O2CHS, O4CHS si Microstim2 ca urmare a
cursurilor si practicii clinice efectuate in cadrul Departamentului
"Medical Physics and Biomedical Engineering" ( |
Certificat curs "Stimularea electrica functionala cu dispozitive cu un singur canal de stimulare" |
Certificat curs "Stimularea electrica functionala cu dispozitive cu doua canale de stimulare" |
Neurostimulatoarele
ODFSIII, O2CHS, O4CHS
si MICROSTIM2
sunt marcate CE si omologate in Romania.
Sunt disponibile prin
intermediul firmei
SC ELECTROSTIM, reprezentant unic in
Dezvoltarea unor tehnici capabile a
stimula muschii paralizati deschide calea recuperarii functionale a membrelor
inferioare si superioare a caror coordonare a fost pierduta total sau partial
in urma unui accident vascular cerebral (AVC), scleroza (SM), leziuni medulare
etc. Dispozitivele care controleaza stimulul electric destinat activarii
muschilor poarta denumirea de neuroproteze. Conceptul de Stimulare Electrica Functionala (
Utilizarile stimularii electrice. Parametrii stimularii
In general, stimularea electrica
poate fi utilizata in scop terapeutic sau functional [4], [5]. Beneficiile utilizarii stimularii electrice in scop terapeutic se pot concretiza in:
· imbunatatirea tonusului muscular si impiedicarea atrofierii muschiului paralizat,
· reducerea spasticitatii,
· imbunatatirea circulatiei sanguine si a sanatatii pielii, etc.
Pacientii care pot beneficia de tratamente bazate pe stimulare electrica functionala:
v Pacientii cu accident vascular cerebral (AVC -primele 6 luni sunt hotaratoare in recuperare)
v Pacientii cu scleroza multipla (SM - imbunatateste calitatea miscarilor)
§ Film (Pacient B.L.) - pacient cu SM care utilizeaza stimularea electrica pentru obtinerea flexiunii dorsale necesare in mers (stimulator ODFSIII).
v Pacientii cu Parkinson (calitatea mersului se imbunatateste semnificativ)
v Pacientii paralizati (exercitii de intretinere).
§ Film (Pacient paralizat B.M. –leziune cervicala C5-C6) – exercitii vizind reconditionarea musculaturii picioarelor prin stimulare electrica functionala. In cazurile in care leziunea medulara este de nivel toracic aceste exercitii pot fi un preambul pentru efectuarea exercitiilor de mentinerii a ortostatiunii (cu stimulare electrica).
!!! Important
-
aparatele se pot utiliza la domiciliu reducandu-se durata spitalizarii. In
cazul pacientilor cu AVC, cu SM si cu Parkinson, aparatele avand dimensiuni
reduse se preteaza la o utilizare in activitati zilnice si conduc la marirea
distantelor parcurse in mers, cu efort redus.
Stimularea electrica functionala urmareste coordonarea activarii grupelor musculare vizate astfel incat miscarea rezultata la nivelul membrelor inferioare, sau superioare, sa corespunda celei normal voluntare. Stimularea electrica se poate realiza cu electrozi plasati la suprafata pielii sau implantati.
Electrozii de suprafata sunt mai usor de aplicat, dar induc
probleme legate de conductivitatea electrica si selectivitatea muschilor. In plus,
miscandu-se odata cu pielea se poate ajunge la o diminuare a contractiei
musculare in timpul miscarii functionale. Electrozii
implantati necesita o operatie de montare mai
laborioasa, pot conduce la infectii, dar odata plasati in vecinatatea nervului
motor permit o mai buna selectivitate si activare a muschilor vizati.
Evolutiile recente in domeniul microelectronicii au permis realizarea unor
electrozi implantabili miniaturizati (ex. BION [6], dimensiuni 2 mm diametru si
1.6 mm lungime).
Stimularea electrica se
realizeaza cu impulsuri de curent de forma dreptunghiulara. In
cazul muschilor avand neuronul motor intact, stimulati cu electrozi de
suprafata, semnalul electric se constituie intr-un tren de impulsuri
dreptunghiulare cu o frecventa intre 20 Hz si 40 Hz si o durata a pulsului
intre 5 µs si 350 µs. Intensitatea curentului variaza intre 20 mA si 100 mA
[5]. Reglarea parametrilor intensitate curent si durata a impulsului
dreptunghiular catre valorile maxime conduce la o oboseala rapida a muschiului
stimulat. Valori ale parametrilor semnalului, depasind aceste intervale, nu
conduc la diferente majore in termeni ai contractiei muschiului stimulat. In
cazul stimularii electrice cu electrozi implantati, contractia musculara maxima
se poate obtine pentru valori de aproximativ 20 mA pentru intensitatea
curentului si o durata de 200 µs a impulsului dreptunghiular [7]. Muschii
denervati necesita un stimul electric cu o durata a pulsului dreptunghiular de
ordinul a 150 ms pentru obtinerea contractiei.
Cercetarile in
domeniul neuroprotezelor s-au concretizat in: neuroproteze
pentru controlul urinarii si defecatiei [8], [9], proteze implantate in brate,
pentru controlul functiei de apucare [10], neuroproteze ajutatoare in functii
de transfer scaun rotile-toaleta, scaun-pat ale pacientilor paraplegici [11],
[12], neuroproteze pentru mers [13] etc. Sistemul implantat 'Free Hand' [10],
imbunatateste semnificativ abilitatile functionale in utilizarea miinii in
cazul pacientilor tetraplegici cu leziuni ale coloanei vertebrale la nivel
C5-C6.
La nivel mondial sunt aproximativ 150 de pacienti ce beneficiaza de pe urma implantarii acestui sistem. Totusi, putine sunt neuroprotezele integrate in tratamentul clinic uzual.
Clinica FES din
Salisbury, UK, poate fi considerata una de referinta pentru tehnicile
|
|
Figura 1 Dispozitivul Odstock Dropped Foot Stimulator (ODFS) este un stimulator cu un singur canal (stimuleaza un singur grup de muschi), putand produce flexiunea si rotatia externa a labei piciorului prin stimularea nervului sciatic popliteu extern. Activarea stimularii, in mers, se face la momente bine definite, sesizate prin intermediul unui comutator plasat sub calcii. |
Pozitionarea electrozilor |
Testele constau
in masurarea vitezei parcurgerii distantei de 10 metri si masura
efortului depus (PCI- Physiological Cost Index) [14]. Acest
tip de tratament recuperatoriu, bazat pe stimulatorul ODFS a inceput din anul
1995, si pana in prezent peste 1500 de pacienti sunt utilizatori curenti ai
acestuia.
ODFS a fost
subiectul unui studiu [16], realizat pe un esantion de 32 de
pacienti, pe o perioada de 3 luni de zile. Acestia suferisera un AVC cu mai
mult de 6 luni inaintea participarii in cadrul sedintelor de tratament, si au
fost repartizati aleator in doua grupuri, egale ca numar de pacienti, unul de
control si altul beneficiind de utilizarea stimulatorului. Ambele grupuri au
urmat 12 sesiuni de fizioterapie a cate o ora, pe parcursul primei luni. Dupa 3
luni, grupul beneficiind de utilizarea FES, prezenta o crestere cu 16%
(statistic semnificativa) a vitezei de deplasare si o reducere cu 29%
(statistic semnificativa) a efortului depus (masura a PCI). Aceste efecte,
crestere cu 12% a vitezei de deplasare si reducere cu 19% a efortului in mers
(statistic semnificative) au fost remarcate si in cazul neutilizarii ODFS,
pentru grupul benefiind de stimulatorul electric. Pe baza testului pendulului -
Wartenberg, s-a observat o diminuare semnificativa a spasticitatii muschilor
extensori ai genunchiului in grupul beneficiind de ODFS. O reducere a
spasticitatii a fost observata in grupul de control numai pe perioada
sedintelor de fizioterapie.
Noul
stimulator
O2CHS utilizat in clinica FES-Salisbury, cu doua canale de
stimulare, poate stimula si alte grupe musculare, pe langa stimularea nervului
SPE, conducand la o imbunatatire substantiala a mersului pacientilor. De
exemplu pacientii cu 'drop foot' si flexare redusa (sau blocare) a genunchiului
in momentul pasirii, pot beneficia de stimulatorul O2CHS, unul din canale
utilizandu-se pentru stimularea nervului SPE si celalalt pentru stimularea
muschilor ischio-gambieri flexind genunchiul. Temporizarea stimularii pe cele
doua canale se realizeaza prin intermediul unor comutatoare plasate la nivelul
labei piciorului si algoritmi interni ai dispozitivului.
Stimularea unor alte grupe musculare, cu implementarea unor algoritmi de
stimulare, presupune realizarea unor stimulatoare cu mai mult de 2 canale de
stimulare, avand un grad ridicat de inteligenta artificiala incorporata.
Acestea raman inca in faza de cercetare.
Noi cercetari si perspective
Recuperarea mersului
pacientilor paraplegici reprezinta una dintre provocarile actuale
si cercetari asidue urmaresc transpunerea acestei idei in realitate. Aceasta implica stimularea mai multor
grupe musculare ale ambelor picioare. Dar, pentru ca
un sistem FES sa aiba succesul scontat, oricat de ingenios ar fi construit,
oricat de selectivi si fiabili ar fi electrozii, o atentie majora trebuie
acordata metodelor de control a stimulului electric. Mai mult, inainte de a
realiza primii pasi cu ajutorul stimulatoarelor, pacientii paraplegici trebuie
sa ajunga in ortostatiune, sa mentina cat mai mult aceasta pozitie, si in final
sa se poata aseza intr-un mod controlat. Aceste doua etape sunt importante si
in activitati de transfer: scaun cu rotile-toaleta, scaun-pat-scaun etc.
Stimularea electrica a muschilor extensori ai genunchiului (cvadricepsi)
constituie stimularea minimala care poate conduce la mentinerea ortostatiunii
in cazul pacientilor paraplegici [11]. Dar, stimularea muschilor flexori ai
genunchiului si chiar ai celor extensori ai soldului, pot imbunatati maniera de
control a asezarii, ridicarii sau ortostatiunii. Pacientii paraplegici vizati a
utiliza stimularea electrica controlata, pentru aceste tipuri de miscari, au
fost cei cu leziuni T4-T12 la nivelul coloanei vertebrale. In [11] s-a propus
un control ONZOFF al asezarii sau
ridicarii pacientilor paralizati prin stimulare electrica controlata la nivelul
muschilor flexori ai genunchiului (figura 3). Controlul stimulului electric se
bazeaza pe masuratorile unghiului genunchiului, in fapt cuantificand evolutia
miscarii intre starile asezat-ridicat. Strategia de control propusa a fost
testata cu succes, pe sistemul de stimulare electrica 'Walk! Neuroprosthetic
System' (Grosshadern Hospital, Munchen, Germania) si implementata si testata cu
stimulatorul Stanmore (Salisbury District Hospital, Anglia). In cazul
controlului ortostatiunii, sistemul de control lucreaza in principal in
directia reducerii oboselii musculare, si reactioneaza la aparitia unor spasme.
In cadrul testelor efectuate in cadrul clinicii FES din Salisbury, UK,
pacientii paraplegici, utilizand stimularea electrica controlata la nivelul
muschilor extensori ai genunchiului, au fost capabili a efectua o inlantuire de
miscari ridicare - mentinere ortostatiune - asezare [12]. Stimularea electrica
s-a realizat cu electrozi de suprafata, mentinerea ortostatiunii realizindu-se
pentru o perioada de timp de peste 5 minute (figura 2).
|
|
|
Figura 2 |
Programul de control implementat in Stimulatorul Stanmore, va permite pacientilor efectuarea miscarilor inlantuite ‘ridicare - mentinere ortostatiune – asezare’, sub forma de exercitii la domiciliu, cu efecte benefice legate de imbunatatirea circulatiei sanguine, a calitatii pielii membrelor paralizate, imbunatatirea procesului digestiv etc.
In cadrul
Spitalului Grosshadern, Munchen, pe baza stimularii electrice controlate (4
canale de stimulare pe fiecare picior), un pacient paraplegic (figura 4) a
putut efectua 40 de pasi, si urca 5 trepte. Rezultatele sunt incurajatoare, dar
cantitatea de echipament necesara a fi purtata de pacient, cat si durata
reglajelor lasa deocamdata dezideratul mersului in faza de experiment.
Electrozii implantati, si noi tehnici de control pot apropia momentul in care
un echipament portabil va permite pacientilor paraplegici recuperarea mersului
ca activitate zilnica.
|
|
Figura 3
Strategie de
control
ONZOFF [11] |
Incercari experimentale - Grosshadern Hospital Munich, Germany |
|
|
Figura 4 WALK! Neuroprosthetic system - Grosshadern Hospital Munich - Teste de mers controlat - urcare scari - impreuna cu Dr. Tom Fuhr & Dr. Robert Riener (pacient complet paralizat - nivel leziune : T9) |
|
Activitatea de cercetarea si practica clinica s-au
desfasurat in cadrul colectivelor: Departamentul 'Automatic Control' -
Universitatea Tehnica Munchen, Germania, Departamentul 'Medical Physics and
Biomedical Engineering' -
Bibliografie
1)
Liberson W, Holmquest H, Scott M. (1961). Functional electrotherapy:
Stimulation of the common peroneal nerve synchronised with the swing phase of
gait of hemiplegic subjects. Arch Phys Med Rehabil 42. 202-205.
2) Malezic M, Trnkoczy A, Rebersek S, et al. (1978). Advanced cutaneous
electrical stimulators for paretic patients personal use. Advances in External
Control of Human Extremities VI,
3) Waters R, Bowman B, et al. (1981). Treatment of hemiplegic upper extremity
using electrical stimulation and biofeedback training. Advances in External
Control of Human Extremities VII,
4) Rushton DN (1997). Functional Electrical Stimulation, Physiological
Measurement 18(4), 1997, 241-275.
5) Taylor PN, Burridge JH, Dunkerley AL, Lamb A,
6) Loeb GE, Peck RA, Moore WH, Hood K (2001). BION system for distributed
neural prosthetic interfaces, Medical Engineering&Physics 23: 9-18.
7) Popovic D, Sinkjaer T (2000). Control of Movement for the Physically
Disabled, Springer-Verlag
8) Rijkhoff NJM, Wijkstra H, van Kerrebroeck PEV, Debruyne FMJ (1997). Urinary
bladder control by electrical stimulation: Review of electrical stimulation techniques
in spinal cord injury. Neurourol Urodyn 16: 39-53.
9) Riedy L, Bruninga K, Walter J, Keshavarzian A (1997). Direct electrical
stimulation for constipation treatment sfter spinal cord injury. Proc. 19th Int
Conf IEEE/EMBS, Chicago, 1799-1802.
10) Taylor P., Esnouf J., Hobby J (2000). Clinical Experience of the
NeuroControl Freehand System, Proc 5th IFESS Conference,
11) Poboroniuc, M.S., Fuhr, T., Riener, R., Donaldson, N. (2002). Closed-Loop
Control for FES-Supported Standing Up and Sitting Down. Proc. 7th Conf. of the
IFESS;
12) Poboroniuc, M.S., Fuhr, T., Wood, D., Riener, R., Donaldson, N. (2002):
Functional FES supported standing in paraplegia: Current Research and
Perspectives, MASCIP Conference 2002,
13) T. Fuhr, J. Quintern, R. Riener, G. Schmidt (2001) "Walk! -
Experiments with a Cooperative Neuroprosthetic System for the Restoration of
Gait", Proc. 6th Conf. Of the IFESS,
* Documentul de mai sus a fost publicat si in Revista de Aparatura Medicala MEDICA, Anul V, Nr.2, Februarie 2003, pg.20-23, Editura MEDRO, sub semnatura autorilor: Dr. Marian Poboroniuc, Paul Taylor si Dr. Duncan Wood.